Apus de soare

La un apus de soare

Amurgul mă priveşte
Şi geamul abureşte
De calda-mi răsuflare.

Eu mă gândesc la tine
Cu lacrimi nevărsate,
Sub gene adunate, 
Iar somnul tot nu vine.

Burează trist pe-afară,
Par stropii adormiţi,
Curg orele cuminţi
Şi totul mă-nfioară.

Sunt prada unei nopţi
De vise ne-mplinite,
La fel ca înainte
Tu n-o să vii, nu poţi...

Pe ea o strângi la piept
Şi o numeşti iubită,
Cu inima zdrobită
Eu stau şi te aştept.

Ai chipul de străin,
Deşi nu te-am uitat,
Un nor s-a strecurat
Pe cerul meu senin.

Durerea e prea mare,
Iertare nu găsesc,
Căci eu te părăsesc
La un apus de soare...

Tatiana Vîlcu