Caută după:





 
 
 

SINGURĂ ÎN FAŢA DRAGOSTEI

Transmite emoții

Autor: Ana-Maria Lupusor 19-01-2014, 00:56, Eseu despre dragoste, Vizualizări: 1296

 

 Simt cum se ofilesc florile gîndurilor mele. Simt cum se stinge lumina soarelui din sufletul meu. Simt cum cad frunzele singurătăţii mele. Simt cum picură tristeţile şi grija asupra mea.

 

 Ce folos că mă stropesc cu apă de cîte ori mă usuc, că aprind chibrite ca să văd în întuneric, că stau mereu pe lîngă cineva ca să nu fiu singură, că îmi deschid umbrela ca să nu mă ude ploaia, că îmi acopăr trupul ca să nu ningă asupra mea, cînd recele sufletului îmi îngheaţă trupul, iar inima mi se opreşte la orice gînd şi în fiecare moment. Nu se zbate nimic în inima mea, căci simţirile mele se desprind de ea. Atît de neînţeles şi de greu este momentul acelei despărţiri, acelei răniri de viaţă, care lasă în urma sa, doar durere sfîşietoare, şi mii de lacrimi ce nu-şi mai ştiu rîndul vreodată...
 Şi poate că ar trebui să răscolesc prin frunzele căzute la pămînt, să despart fulgii de ploaie, să caut măcar o mică speranţă, şi răspunsul la aparenta întrebare a singurătăţii mele... Şi ce aş putea găsi în bucăţelele de sticlă care au mai rămas din simţirile mele? Dragoste sau ură, laudă sau batjocură, cuvinte sau mustrări?

 

În răni nevindecate nu voi putea găsi nimic, nici fericire, bucurie, speranţă, şi nici măcar tristeţe, lacrimi sau invidie, orice imposibil aş face...

 

 Eu nu doresc să mai visez. Visele mele sînt prea dure pentru a le mai suporta. Nu mai pot visa fericirea, dragostea şi lumina, care ţin doar cîteva minute, căci toate acestea iau cîte o picătură din mine, lăsînd loc liber, provocîndu-mi răni şi mai adînci. Nu mai pot decît să ţin ochii închişi pentru a visa că trăiesc şi că sunt fericită, căci mă trezesc ca pe o insulă pustie, unde sunt doar furtuni şi ploi reci, care mă aruncă în prăpastia disperării.
 Nu mai vreau să-mi fie frig de frica mea, să simt cum se stinge lumina cea adevărată, şi să mă afund în întuneric. Nu mai vreau să-mi apară fiorii tăierii de viaţă şi să mă lovescă biciurile de suflet. Nu mai vreau să trăiesc doar cu speranţe...

 

 Veau doar să zîmbesc fără să plîng, să mă trezesc dimineaţa şi să simt cu inima şi cu buzele mele realitatea. Vreau să văd cum în jurul meu sînt oameni care nu se prefac, oameni adevăraţi. Vreau să am prieteni şi să iubesc pe cineva aşa cum n-am iubit vreodată. Vreau să înţeleg că lumea e frumoasă, să simt alinarea şi durerea, şi să văd cum cei din jurul meu se schimbă în larg, împreună cu mine...

 

 Dar cum aş putea să trec peste astea, dacă timpul mă aşteaptă o vreme, şi apoi dispare. Poate că ar trebui să fiu fericită că nu mă va trece prin lume, dar nu este aşa, căci el pleacă în îndepărtări adînci lăsînd în urma sa doar jale, tristeţe, dor...

 

Orice gînd care îmi trece prin minte este înflăcărat şi neînţeles. Şi nu este imaginaţia, este inima mea, tristă şi neprihanită.
 Ca un ceasornic bate în mine şi mă impune să mă îndrăgostesc. Priveşte la zîmbetul acelui băiat care stă în faţa ei, îi ascultă sufletul şi vocea, ţinîndu-l de mînă şi simţind căldura vorbelor sale. Ca un foc încăpăţinat îmi ordonă să simt văpaia iubirii, să-i vorbesc şi să-l privesc cu ochi dulci, dar îmi interzice să-i spun despre sentimentele mele. Mă opreşte să fiu eu însămi. Nu-mi dă voie să mă stăpînesc şi să mă împotrivesc ordinelor ei. Încerc să-mi adun toate puterile, dar nu pot. Sunt sleită de puteri, şi nu-mi dau seama de ce. Poate că am firea prea slabă, sau poate că am pierdut în faţa neîncrederii?

 

 Mă zdrobeşte cu tot dinadinsul, de parcă ar fi cel mai mare duşman al meu. Mă îndrăgosteşte de acel băiat, apoi mă desparte de lume, de timp şi de tot ce am mai scump pe acest pămînt. Mă închide în sine şi-mi sfîşie sufletul, lăsîndu-mă singură în faţa dragostei, plină de amărăciune şi dor.



© Ana-Maria Lupusor 19-01-2014, 00:56
  0 0


Tag-uri: Dragoste, vise

Categorie: Totul despre dragoste

Postarea anterioară: Postarea următoare:

Comentarii

<
  • Postări: 135
  • Comentarii: 50
  • ICQ: --
10 Mai 2014 15:27

Mihai Vîlcu

Răspunde
  0 0
  • Grup: Autor
 
Mai mult seamănă a disperare decât a singurătate... Nu ştiu cum ţi-aşi zice, dar nu face niciodată să tfixezi doar pe un punct reper. Totul nu e aşa cum îţi închipui şi vezi tu. Lumea exterioară va fi întotdeauna aşa cum gândeşti tu despre ea. Viaţa e frumoasă şi n-o transforma în tragedie.


Comentează
 
Mesaje Discuții
Prieteni online 0
Nu a fost găsit nici un rezultat...
Mesaje necitite: 0

Conversați cu prietenii dvs și alți membri ai acestui site în Chat, faceți schimb de mesaje și fotografii.

Pentru a discuta în Chat cu mai mulți prieteni sau autori preferați puteți organiza Conferințe.

La Conferință pot participa prietenii și autorii dvs preferați. În cadrul Conferinței puteți discuta pe diverse teme și trimite imagini și fotografii.

Conferințele sunt ușor de organizat! Pentru a invita un prieten sau autor preferat în Conferință trebuie să apăsați butonul "Adaugă conlocutor"



Instrucțiuni de utilizare a chat-ului

Cum pot să încep o discuție în Conferință?