Robotesc în plen tăunii

Să-și mai umfle buzunarul

Și își varsă precum hunii

Peste lume tot amarul!

Trădători de neam și țară

Vând și locul de-ngropare

Să-și adune bunăoară

Cât mai multă bunăstare.

Legi votate la urgență

Se propun de la tribună

Ce îndeamnă la clemență

Pentru mintea lor nebună.

Iar când țara se frământă

Sătulă de-a lor urzeală,

Nebunia lor cuvântă

Cerând rentă specială!

Nu contează că românul

Tot înoată prin noroaie...

Ei să-și pună la dos fânul,

Tu să dormi colea în paie!

Nu contează acei tineri

Ce-au uimit o lume-ntreagă

Și ar fi mai buni de lideri

De n-ar fi morbida spagă!

Poate ei ar scoate țara

Din coclaurile morții

De n-ar fi pe lume scara

Pe care se urcă hoții!

Dar din doua vorbe spuse

Ici și colo pe la colțuri,

Nu vor fi nici-când răpuse

Toate relele din șanțuri!

Când se strâng toți capii lumii

Își împart doar lor hambarul!

Ei trăiesc precum tăunii,