Robotesc în plen tăunii
Să-și mai umfle buzunarul
Și își varsă precum hunii
Peste lume tot amarul!
Trădători de neam și țară
Vând și locul de-ngropare
Să-și adune bunăoară
Cât mai multă bunăstare.
Legi votate la urgență
Se propun de la tribună
Ce îndeamnă la clemență
Pentru mintea lor nebună.
Iar când țara se frământă
Sătulă de-a lor urzeală,
Nebunia lor cuvântă
Cerând rentă specială!
Nu contează că românul
Tot înoată prin noroaie...
Ei să-și pună la dos fânul,
Tu să dormi colea în paie!
Nu contează acei tineri
Ce-au uimit o lume-ntreagă
Și ar fi mai buni de lideri
De n-ar fi morbida spagă!
Poate ei ar scoate țara
Din coclaurile morții
De n-ar fi pe lume scara
Pe care se urcă hoții!
Dar din doua vorbe spuse
Ici și colo pe la colțuri,
Nu vor fi nici-când răpuse
Toate relele din șanțuri!
Când se strâng toți capii lumii
Își împart doar lor hambarul!
Ei trăiesc precum tăunii,
Noi rămânem cu amarul!