Se vântura scântei în focul prea sălbatic
Nici vântul n-are astâmpăr, parcă a-nghitit jăratec,
Mână de grabă și frânge o creangă
Din vânjosul frasin.
Degrabă tresar, și inima-mi tace...
Ia-mă de mână și strânge-mă în brațe.
Nu scot nici un cuvânt, nici de aș vrea nu aș putea
Momentu'i din basme, e un întreg divin
Doi oameni într-un suflet, eternă de ar fi clipa...
Mă ascund în ochii ei...și-n păr îmi așez mâna.
Ea tace și adoarme, purtată departe
Prin vise suspină , parcă mă strigă...
0
0
Comentarii: 1
Zile de naștere:
Mesaje necitite: 