Aici pot fi postările și albumele dvs foto!

Proverbe și zicători - Porcul
Comentarii: 0

Adesea para cea mai bună pică-n gura porcului.

 

Apucă-l pe porc de urechi, că mai tare va țipa.

 

A mâncat și mielul, și purcelul, și peștele călugarului, și tot mai vrea.

 

A nu avea nici cățel, nici purcel.

 

Belciug de aur la râtul porcului.

 

Când m-am săturat de borș cu sfeclă, îmi aduce purcel fript....

 

Proverbe și zicători - Porcul

Album foto «Madrid, Spania»
Comentarii: 0


Te-am văzut
Comentarii: 0

Te-am văzut.

Te plac, zâmbesc, ameţesc, mă ascund.

Nu vreau, nu mai pot, nu-ndrăznesc să te-ating.

Pălesc, vestejesc şi mă sting...

 

Te-am atins.

Te urăsc, mă feresc, m-ai respins...

 

Te-am văzut

Dragostea mea
Comentarii: 0

Dragostea mea pentru tine e-un glas

Plin de chemare, de dor și extaz.

Dulce miresme-n văzduh până-n zori,

Stropii de ploaie ascunşi printre nori.

 

Dragostea mea pentru tine-i o rază,

Gingaşă, mică -- un înger de pază.

Roua divină în palma-mi scăldată,

 

Ochii tăi dragi şi privirea-ţi curată....

 

Dragostea mea

 

Violeta Zabulica-Diordiev - tablouri noi
Comentarii: 0

Violeta Zabulica-Diordiev - tablouri noi


* Faceți click pentru a mări imaginile

 

Violeta Zabulica-Diordiev - tablouri noi

Paznici

În serviciul contelui
Comentarii: 0

În serviciul contelui

 

-Ia spune dumneata, care ai fost valetul contelui Caliostro, e adevărat că stăpînul dumitale a trăit 300 de ani?

 

-Vă cer iertare, domnule, dar nu ştiu. Eu am fost în serviciul contelui doar 105 ani....

Povestea lui Stan-Păţitul
Comentarii: 0

Povestea lui Stan-Păţitul

 

*Poveste de Ion Creangă

 

  Era odată un flăcău stătut, pe care-l chema Stan. Şi flăcăul acela din copilăria lui se trezise prin străini, fără să cunoască tată şi mamă şi fără nici o rudă care să-l ocrotească şi să-l ajute.

 

 Şi, ca băiat străin ce se găsea, nemernicind el de colo până colo pe la uşile oamenilor, de unde până unde s-a oploşit de la o vreme într-un sat mare şi frumos.

 

        Şi aici, slujind cu credinţă ba la unul, ba la altul, până la vârsta de treizeci şi mai bine de ani, şi-a sclipuit puţine parale, câteva oi, un car cu boi şi o văcuşoară cu lapte. Mai pe urmă şi-a înjghebat şi o căsuţă, şi apoi s-a statornicit în satul acela pentru totdeauna, trăgându-se la casa lui şi muncind ca pentru dânsul. Vorba ceea: "Şi piatra prinde muşchi dacă şede mult într-un loc".........

Papagalul şi celelalte păsări
Comentarii: 0

Papagalul şi celelalte păsări

 

                    *de Grigore Alexandrescu

 

                        Lăsând a sa colivie,

                        În pădure vru să vie

                        Papagalu-a se plimba;

                        Şi îndată ce ajunse

                        Să judece el se puse

                        Păsările ce cânta.

                        Că deloc nu suie bine,

                        Că glasul ei prea lung ţine,

 

                        Filomelei tot zicea............

Album foto «Malaga, Spania»
Comentarii: 0


Vă pot face alţii
Comentarii: 0

Alfred Jarry, autorul bufoneriei "Ubu-rege", era un mare farseur, însă, spre deosebire de englezi, era un farseur jovial. într-o zi, Alfred Jarry, trăgea, ca să se distreze, în mierlele din grădina unei vecine (se pare dna Hasduilde, scriitoarea)......

 

Vă pot face alţii

Melcul Tatianei Vâlcu
Comentarii: 0

  Această cărţulie a Tatianei Vâlcu - „Melcul visător” -, apărută în colecţia „Debut literar”, este povestea unui melc, care aminteşte foarte mult de un copil, dar foarte copil, care abia începe a cunoaşte lumea. Ca şi copilul, foarte tânărul melc se arată curios copilăreşte de forfota şi graba din jurul lui. El, melcul, pe care muma natură l-a înzestrat cu „picioare” cam încete şi nu se grăbeşte nicăieri.......

 

Melcul Tatianei Vâlcu

Apus de soare
Comentarii: 2

Apus de soare

 

La un apus de soare

Amurgul mă priveşte
Şi geamul abureşte
De calda-mi răsuflare.

Eu mă gândesc la tine
Cu lacrimi nevărsate,
Sub gene adunate, 
Iar somnul tot nu vine.

Burează trist pe-afară...

 

Apus de soare

Albă-ca-Zăpada şi cei şapte pitici
Comentarii: 0

Albă-ca-Zăpada şi cei şapte pitici

 

*Poveste de Fraţii Grimm


        Cică într-o iarnă, pe când zăpada cădea din înaltul nemărginit al cerului în fulgi mari şi pufoşi, o împărăteasă sta într-un jilţ şi cosea lângă o fereastră cu pervazul negru, de abanos.

 

        Şi cum cosea ea aşa, aruncându-şi din când în când privirile la ninsoarea ce se cernea de sus, se întâmplă să se înţepe cu acul în deget şi trei picături de sânge căzură în zăpadă. Roşul sângelui arăta atât de frumos pe albul zăpezii, că împărăteasa rămase încântată şi gândi în sinea ei: "Ce n-aş da să am un copil alb ca zăpada, roşu ca sângele şi cu părul negru ca abanosul!".........